Directiva privind raportarea sustenabilității corporative (CSRD) a intrat în vigoare în ianuarie 2023, în Uniunea Europeană și reglementează contabilitatea non-financiară. Marc Boissonnet, Vice Președinte Executiv Public Affairs și Director al Dezvoltării Durabile Bureau Veritas, explică noua obligație a companiilor de a publica un raport de sustenabilitate.
Cum schimbă CSRD raportarea sustenabilității corporative, care se va aplica în ianuarie 2025?
În primul rând, standardizează raportarea non-financiară a companiilor. În prezent, 11 000 de companii din Europa trebuie să raporteze cu privire la aspectele non-financiare care se încadrează în spectrul mediului, cel social și de guvernanță (ESG). Cu toate acestea, nu există teme sau indicatori impuși tuturor, iar de la un an la altul companiile pot alege să ascundă sau să declare informații.
Acest lucru nu va mai fi posibil, deoarece noua directivă definește exact ceea ce trebuie să raporteze fiecare companie – în mod similar cu modul în care funcționează deja raportarea financiară. Companiile vor trebui să indice nu numai dacă mediul poate avea un impact asupra activității și finanțelor lor, ci și modul în care ele însele au un impact asupra mediului. CSRD introduce acest principiu dual cunoscut drept materiality - financial materiality și impact materiality. În timp ce, directiva actuală, lansată în 2014, se concentrează doar pe conceptul cunoscut drept simple materiality.
A doua schimbare majoră este aplicarea treptată a acestui standard în rândul a de cinci ori mai multe companii decât înainte. Standardul se va aplica, în cele din urmă, asupra a aproximativ 55.000 de companii, inclusiv companii străine cu sediul în Europa, armonizând raportarea dintre actorii implicați.
Există noi obligații în ceea ce privește rezultatele?
Da, nu mai este doar o chestiune de declarare a cifrelor privind emisiile de CO2 și consumul de energie. Companiile trebuie să prezinte acum și un plan de reducere a emisiilor în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris. În plus, auditorii în materie de durabilitate vor trebui să verifice dacă aceste planuri sunt adecvate. Anterior, raportarea sustenabilității era considerată o parte a finanțelor, auditată de companiile de audit, dar acum va avea un conținut preponderent tehnic. Această directivă este departe de a fi nesemnificativă. Directiva motivează și angajează companiile să acționeze într-un mod virtuos – guvernele nu pot conduce singure tranziția ecologică.
Sunt federațiile preocupate de presiunea standardelor de mediu și de riscul pierderii competitivității?
Raportarea necesită timp, dar este un pas necesar. Cum ne putem angaja în mod corespunzător în tranziția ecologică dacă nu se măsoară nimic? Da, are un cost, dar este inevitabil. În plus, atunci când entitățile includ clima în rapoartele lor de sustenabilitate, acest lucru le permite să analizeze dacă raportarea este adecvată pentru alți factori de mediu, cum ar fi biodiversitatea, economia circulară și poluarea apei. Iar auditorii vor verifica și vor consilia. Este multă muncă pentru grupuri mari, dar ei știu cum să o facă. Accentul ar trebui pus pe IMM-uri. Ei descoperă o lume nouă și, în cea mai mare parte, nu au făcut niciodată rapoarte ESG. Companiile mari trebuie să-și ajute furnizorii să se pregătească.
Este această directivă aceeași cu obligația de "diligență" a companiilor, care este dezbătută în prezent de instituțiile europene?
Nu. Pentru CSRD, zarul a fost aruncat – a fost votat în urma negocierilor din decembrie 2022. Activitatea legislativă s-a încheiat, iar mingea este în terenul statelor membre, care trebuie să o transpună în legislația lor națională până la sfârșitul anului 2023. Toată lumea se pregătește să folosească această nouă directivă pentru raportarea lor.
Acest interviu a fost realizat de L'Opinion și este disponibil aici (în limba franceză).