Deschiderea față de persoanele cu dizabilități

Cine caută cu o deosebită curiozitate, descoperă că înlăuntrul său în sine este o minune.

Printre inițiativele privind diversitatea și incluziunea, introducerea în cadrul grupului și dezvoltarea profesională a persoanelor cu dizabilități în contextul organizațional sunt cu siguranță unele dintre obiectivele prioritare.


Adesea ne întrebăm cum să încurajăm această incluziune, care prezintă o serie de constrângeri precise, reglementate și din punct de vedere legal (de exemplu în ceea ce privește numărul de persoane care urmează să fie angajate sau adaptarea spațiilor de lucru astfel încât acestea să fie accesibile pentru toată lumea).


Cu toate acestea, este necesar să putem depăși toate aspectele negative, pentru a da astfel valoare reală unei persoane cu dizabilități în munca sa de zi cu zi.

Dizabilitatea unui om nu spune nimic despre calitățile omului respectiv. Cea mai mare valoare constă în abilitățile și experiențele pe care individul le-a dobândit în cursul vieții sale, rezultatele obținute în urma studiilor sale, și nu în ultimul rând, a muncii sale, și cu siguranță, a alegerilor personale pe care le-a făcut.


Pentru a descoperi cât de unic este fiecare dintre noi cu noi, este important să încercăm să-l descoperim pe cel din fața noastră având o atitudine în primul rând curioasă, capabilă să meargă dincolo de ceea ce este diferit de noi.

Rezultatul unei astfel de abordări aduce cu sine numeroase avantaje și beneficii. Un exemplu în acest sens este povestea Laurei care, în Bureau Veritas, susține că s-a simțit apreciată pentru abilitățile și caracteristicile sale specifice. A fost frumos pentru ea să devină parte a unei realități care i-a dat încredere, alături de colegi care erau curioși să o cunoască și dispuși să o ajute. 

LAURA FABBIANI A INTRAT ÎN ECHIPA BUREAU VERITAS ÎN ANUL 2018, CA MANAGER DE PROGRAM - BACK OFFICE ÎN VÂNZĂRI GLOBALE

Laura, cu ce te ocupi mai exact în cadrul companiei Bureau Veritas?
În cadrul departamentului CPS (Consumer Products Services), sarcina mea este de a asista clienții care trebuie să efectueze teste asupra bunurilor de consum produse în afara Italiei.

Care sunt cele mai mari provocări cu care te confrunți în fiecare zi în mediul profesional, dar și în viața personală? Ce faci pentru a le rezolva?
Din punct de vedere al afacerii, activitățile pe care le desfășor necesită un răspuns rapid, logic și abilități bune de rezolvare a problemelor. Lucrând cu diverși clienții care își produc bunurile în străinătate, aceștia se află și ei, la rândul, în contact strâns cu oameni din culturi foarte diferite.
Datorită noilor tehnologii, am la dispoziție numeroase instrumente pentru a transmite informațiile rapid, cum ar fi chatul și e-mailul. În plus, apelurile video îmi permit să tratez direct cu interlocutorii mei, permițându-mi astfel să fac față problemelor care necesită o analiză mai aprofundată, să gestionez situații urgente și să cultiv o relație de încredere cu reprezentanții diferitelor companii cu care interacționez.
Pentru mine, comunicarea orală în engleză nu este ușoară (limba engleză nu este pronunțată așa cum este scrisă și acest lucru complică astfel citirea pe buze), dar asta nu m-a oprit niciodată, pentru că încerc mereu să mă instruiesc și să-mi îmbunătățesc cunoștințele de limbă și vocabularul.

Din punct de vedere personal, în fiecare zi mă confrunt cu numeroase prejudecăți și cu neîncrederea pe care oamenii o au în cei surdo-muți.
Părinții mei au încercat întotdeauna să mă ajute să comunic mai bine, așa că datorită utilizării protezelor și a multor terapii de vorbire am reușit să dezvolt o bună abilitate de exprimare orală. La vârsta de 30 de ani, am trecut printr-o intervenție chirurgicală pentru un implant cohlear care m-a ajutat și mai mult să-mi îmbunătățesc abilitățile lingvistice.

Cu toate acestea, nu a fost ușor. Când am început să caut un prim loc de muncă, am intrat în contact cu mai multe companii, dar dacă CV-ul meu a fost inițial evaluat pozitiv, s-a întâmplat deseori ca ulterior, după aflarea veștii că sunt surdo-mut, să-și piardă și să mă respingă. 
La început am fost foarte dezamagită, dar astăzi abordarea mea s-a schimbat și încerc să nu mă las doborâtă de ceea ce poate însemna în primă instanță o posibilă reticență și neîncredere față de mine. Încerc să fiu proactivă, să îi fac pe oameni să se simtă în largul lor și am descoperit de-a lungul timpului că, procedând astfel, ceilalți devin curioși și îmi pun întrebări despre starea mea de sănătate pentru a înțelege mai bine impactul pe care aceasta o are asupra vieții mele.

Care este cel mai mare succes pe care l-ați obținut în cadrul Bureau Veritas?
M-am alăturat Bureau Veritas în 2018 și am fost imediat pusă la încercare pentru că la câteva luni de la sosirea mea, managerul meu a rămas acasă în concediu de maternitate.
Am apreciat cu adevărat faptul că organizația credea în mine în aceste circumstanțe, chiar dacă aveam prea puțin timp de când făceam parte din echipă, dar ei au crezut în mine și în faptul că am abilitățile necesare pentru a gestiona activitățile în mod independent.
Mi s-a dat încredere și acest fapt pentru mine a fost un mesaj important. Nu m-am simțit ca un număr, dimpotrivă, am fost stimulată să dau tot ce am mai bun și să mă fac cunoscută în companie.
Datorez mulțumiri tuturor colegilor cărora le-am cerut sprijin (echipa Bureau Veritas CERTEST cu sediul în San Miniato, Pisa) care, deși nu sunt fizic aproape de mine și nu au exact același tip de activitate, mi-au dedicat întotdeauna timpul lor.

Care este deviza ta?
Este o întrebare dificilă, dar în final aș putea rezuma toate frazele care îmi vin în minte cu următoarele: „Obstacolele și limitele sunt doar în capul nostru”.
Ceea ce am crezut întotdeauna este că important este să încerc! Dacă nu aș fi făcut-o, dacă m-aș fi oprit în fața dificultăților, nu aș fi învățat să vorbesc engleza, de exemplu, și astăzi nu aș îndeplini un rol care mă va conduce pe viitor să desfășor activități la nivel global.
Încercând și fiind curios, m-am trezit capabil să fac multe lucruri pe care nu m-am gândit niciodată că aș putea să le fac.